Prima pagină > Tutoriale C++ > Capitolul 10: Siruri de caractere si pointeri

Capitolul 10: Siruri de caractere si pointeri


Siruri de caractere si pointeri

Un caracter dintr-un sir de caractere „a” poate fi accesat folosind indexul sirului (a[i], de exemplu) sau folosind pointeri la caracter.

10.1 Marcatorul „sfarsit de sir de caractere”

Prin conventie, un sir de caractere se termina prin marcatorul (santinela, delimitator) , sau caracterul nul. De exemplu, sirul „abc” este memorat pe 4 caractere, ultimul fiind . Deci numarul de elemente al sirului este 3, iar dimensiunea 4.

Exemplu:

#define MAXWORD 100
void main()
{
char w[MAXWORD];
. . . . .
}

Initializarea (citirea) unui sir se poate face in mai multe moduri:
1. Initializarea fiecarui element cu cate un caracter:
w[0] = ‘A’;
w[1] = ‘B’;
w[2] = ‘C’;
w[3] = ”;

2. Folosind functia „scanf()”:
scanf(„%s”, w);
Formatul „%s” este folosit pentru citirea unui sir de caractere. Distingem trei pasi:
– pozitionare pe primul caracter al sirului;
– se citesc toate caracterele diferite de si se introduc in „w”;
– citirea se face pana cand intalnim EOF; acum se plaseaza la sfarsitul sirului ”.

Din moment ce numele unui sir este un pointer la adresa de baza a sirului, expresia „w” este echivalenta cu „&w[0]”.
Daca sirul citit are mai multe caractere decat cele rezervate, atunci se va obtine o eroare.
Atentie ! ‘a’ si „a” sunt diferite. Prima este o constanta caracter, iar a doua este o constanta sir de caractere.

„a” = | ‘a’ | ” |

3. Sirurile se pot initializa la fel ca si caracterele
char s[] = „abc”;
sau echivalent
char s[] = {‘a’, ‘b’, ‘c’, ”};
4. Putem folosi si un pointer catre un sir constant, dar interpretarea este diferita:
char *p = „abc”;
Va reamintim ca numele unui sir poate fi tratat ca un pointer catre adresa de baza a sirului din memorie.
Constanta „abc” este memorata de catre compilator. In acelasi timp, aceasta este „un nume de sir”.
Asadar, diferenta dintre un sir initializat cu o constanta sir si un pointer initializat tot cu o constanta sir este ca sirul contine caractere individuale urmate de caracterul „”, in timp ce pointerul este asignat cu adresa sirului constant din memorie.

Exemplu: Utilizarea sirurilor de caractere (ca vectori). Citim o linie de caractere dintr-un sir, le tiparim in ordine inversa si adunam literele din sir.
#include
#include
#define MAXSTRING 100

main()
{
char c, name[MAXSTRING];
int i, sum = 0;

printf(„\nSalut! Care este numele tau? „);
for (i = 0; (c = getchar()) != ‘\n’; ++i)
{
name[i] = c;
if (isalpha(c))
sum += c;
}
name[i] = ”;
printf(„\n%s%s%s\n%s”,
„Ma bucur ca te-am intalnit „,name,”.”,
„Numele tau scris invers este „);
for (–i; i >= 0; –i)
putchar(name[i]);
printf(„\n%s%d%s\n\n%s\n”,
„si numele tau are „, sum,” litere .”,
„La revedere. „);
}

10.2 Folosirea pointerilor pentru procesarea unui sir

Vom discuta despre folosirea pointerilor pentru procesarea unui sir si cum se pot folosi acestea pentru a fi transmise ca parametri unei functii. Vom scrie un exemplu de program interactiv care citeste intr-un sir o linie de caractere introdusa de utilizator. Programul va crea un nou sir si-l va tipari.

Exemplu:

#include
#define MAXLINE 100

void main()
{
char linie[MAXLINE], *schimba(char *);
void citeste_in(char *);

printf(„\nDati un sir:”);
citeste_in(linie);
printf(„\n%s\n\n%s\n\n”,
„Asa arata sirul dupa schimbare:”, schimba(linie));
}

void citeste_in(char s[])
{
int c, i = 0;

while ((c = getchar()) != EOF && c != ‘\n’)
s[i++] = c;
s[i] = ”;
}

char *schimba(char *s)
{
static char sir_nou[MAXLINE];
char *p = sir_nou;

*p++ = ‘\t’;
for ( ; *s != ”; ++s)
if (*s == ‘e’)
*p++ = ‘E’;
else
if (*s == ‘ ‘)
{
*p++ = ‘\n’;
*p++ = ‘\t’;
}
else
*p++ = *s;
*p = ”;
return sir_nou;
}

Intrebare: De ce vectorul „sir_nou” a fost declarat static ?

Deoarece numele „sir_nou” este tratat ca un pointer catre adresa de baza a sirului. Fiind declarat „static”, acesta se pastreaza in memorie si dupa ce se iese din functia „schimba()”. Acest lucru nu s-ar fi intamplat si daca, de exemplu, sirul ar fi fost declarat „auto”.

Exemplu: Functie C pentru numararea cuvintelor unui sir de caractere

#include

int numarare_cuvinte(char *s)
{
int contor = 0;

while (*s != ”)
{
while (isspace(*s)) /* sarim spatiile goale */
++s;
if (*s != ”) /* gasim un cuvant */
{
++contor;
while (!isspace(*s) && *s != ”) /* sarim peste cuvant */
++s;
}
}
return contor;
}

10.3 Trimiterea argumentelor catre „main()”

C pune la dispozitie siruri de orice tip, inclusiv siruri de pointeri. Pentru scrierea de programe care folosesc argumente in linia de comanda, trebuie sa folosim siruri de pointeri catre caractere. Pentru aceasta, functia „main()” foloseste doua argumente, numite generic „argc” si „argv”.

Exemplu:

#include

void main(int argc, char *argv[])
{
int i;

printf(„argc = %d\n”, argc);
for (i = 0; i < argc; ++i)
printf(„argv[%d] = %s\n”, i, argv[i]);
}
Variabila „argc” precizeaza numarul de argumente din linia de comanda. Sirul „argv” este un sir de pointeri catre caracter si poate fi gandit ca vector de siruri de caractere. Deoarece elementul „argv[0]” contine intotdeauna numele comenzii, rezulta ca valoarea lui „argc” va fi mai mare sau egala cu 1.
Compilam programul de mai sus si obtinem executabilul „prog1.exe”. Daca dam comanda
prog1
atunci pe ecran se va afisa
argc = 1
argv[0] = prog1

Daca dam comanda
prog1 fisier1 fisier2
atunci pe ecran se va afisa
argc = 3
argv[0] = prog1
argv[1] = fisier1
argv[2] = fisier2

Parametrul „argv” s-ar fi putut declara si astfel
char **argv;
Acesta este un pointer catre pointer catre „char” si acesta poate fi gandit ca un sir de pointeri catre „char”, care la randul lor pot fi ganditi ca vector de siruri de caractere. Observati ca nu alocam spatiu in memorie pentru sirurile din linia de comanda. Acest lucru este facut de insusi sistemul C cand atribuie valori pentru argumentele „argc” si „argv”.

10.4 Lucrul cu sirurile din biblioteca standard

Biblioteca standard contine multe functii utile pentru lucrul cu siruri de caractere. Sirurile ce sunt argumente trebuie terminate cu ” si toate returneaza un intreg sau o valoare a unui pointer catre „char”.
Cateva functii utile pentru lucrul cu siruri de caractere

– char *strcat(char *s1, const char *s2);
Functia primeste doua argumente, le concateneaza si pune rezultatul in „s1”. Programatorul trebuie sa verifice daca „s1” are
suficient spatiu pentru pastrarea rezultatului. Se returneaza sirul „s1”.
– int strcmp(const char *s1, const char *s2);
Sunt trimise doua siruri de caractere si se returneaza un intreg care este mai mic strict, egal sau mai mare strict
decat 0 dupa cum „s1” este mai mic, egal sau mai mare lexicografic decat „s2”.
– char *strcpy(char *s1, const char *s2);
Sirul „s2” este copiat in „s1″ pana cand se intalneste ”. Ceea ce se gaseste in „s1” se suprascrie. Se presupune ca „s1”
are suficient spatiu pentru pastrarea rezultatului. Se returneaza valoarea lui „s1”.
– unsigned strlen(const char *s);
Pastreaza numarul de caractere inaintea lui ”.

Aceste functii sunt scrise in C si sunt foarte scurte. Variabilele din ele sunt de obicei declarate „register” pentru a face executia mai rapida.

10.5 Unde este eroarea ?

1. char s[14];
strcpy(s, „Ce mai faci ?\n”);
2. char s[14];
scanf(„%s”, &s);

Categorii:Tutoriale C++
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: